D’ale circului
De ieri, de azi şi mai mult ca sigur de mâine
Încântătoare note de acordeon, specialităţi de patiserie autohtonă pentru toate gusturile, un şpriţ servit de naş celor mai curioşi dintre consătenii districtului şi în centru o copilandră de 18 ani care se agită dimpreună cu ilustrul viitor soţ şi deschizător de drumuri şi de sticle de vin de ţară – asta pentru a intra mai bine în atmosfera cu totul şi cu totul năucitoare creată cu ocazia nunţii celui mai versat bişniţar din câţi a văzut Valea Aurie până în prezent. Şi cum capra vecinului are darul de a fi foarte ispititoare pentru ceilalţi, mai ales dacă aceasta vine cu prilejul unei desfăşurări cel puţin fastuoase, pupilele consătenilor valeaurieni mai că ies din orbite, aproape hipnotizate de câteva maşini scumpe, probabil la mâna a doua, şi de fericirea afişată în special azi de către actorii principali ai zilei de 4 iulie, cunoscută şi ca ziua Americii. Ah, mama tuturor posibilităţilor, pâmântul făgăduinţei şi susţinătorul perversităţii la scară largă. Evenimentul ia amploare pe măsură ce mă chinui să cotrobăi după cele mai frumoase cuvinte, de laudă desigur si de profund respect pentru faţa cea mai reprezentativă a ţărişoarei noastre, recent zguduită din temelii de creşterea TVA-ului, scăderea salariilor, inundaţii şi alte nenorociri. Toate cele enumerate mai sus pălesc inevitabil în faţa a două limuzine parcate ostentativ între blocuri, iar eu nu întârziu să mă întreb: Cum vrem să ne meargă vreodată bine dacă ne fascinează şi aplaudăm bogăţia altora, dar atunci când drepturile ne sunt abolite, scriem un cântec şi facem o coregrafie pentru a ne zbengui ca nişte puştani în Piaţa Constituţiei?
