Alt fel
Ad-hop
Cu sufletu-n două vroiam a participa
La acest asediu numit subit Antipa.
Crezând naiv că-i trecătoare clipa,
N-am băgat de seamă că-ncet mă sufoca risipa!
Cu pipa ne lungim derizoriu clipa.
Cu licoarea magică ne trece mai rapid şi gripa,
Iar cu voia bună ne-ntindem chiar şi-aripa
Că-i mare lucru a te emancipa!
Cu gândul nostru ne-mpotrivim şi potrivirii,
Ne pare inutil să alunecăm agale după legea firii
Şi-ncercăm din răsputeri s-ascundem ura privirii.
În ritm de maraton, ne dăm sufletul simţirii.
Cu al nostru mândru glas ne prefacem într-un haz
Căci atunci când pierdem firea ni se pare că-i extaz.
Cu al nostru naiv pas batem în podeaua fără bass
Căci din a lumii bogăţie noi am tras rapid pe nas.
Şi iată că ne privim acum de sus ca fiind unul sus pus
De fapt gândirea noastră n-are plus, e al fiecăruia produs.
Sfatul ultim n-are rost să-şi facă loc în acest joc.
Nu mai scriu cuvinte ad-hoc, aş propune-n schimb un troc:
Da-ţi aproapelui ceea ce iubiţi, nu ceea ce nu are loc,
În schimb primiţi o vorbă bună: „Sănătate şi noroc!”
-Sa mai trecem peste-un soc!
nu stiu cine zice :” Sunt candela sub boltile divine
In haos spanzur, dar atarn de Tine”